Crocus sativus, Șofranul

‘Crocus Sativus Linnaeus’ este o specie de crocus din familia Iridaceae. Are flori aromate, colorate în levănțică, cu vene violete și lungi stigmate de un roșu aprins care atârnă peste petale. Crocus Sativus nu este o banală floare ce înflorește toamna; din stigmatele acesteia este extras cel mai scump condiment din lume: șofranul. 

Pentru cultivarea șofranului sunt necesare condiții extreme, ierni reci și veri calduroase și uscate. Solul trebuie să fie uscat și calcaros.  

În majoritatea țărilor Nord-Europene cultivarea șofranului se face cu dificultate datorită toamnei umede și reci. În aceste zone există totuși posibilitatea de a planta Crocus Sativus într-un ghiveci sau într-un loc însorit din grădină și în acest fel să se obțină propriul șofran. 

Este mult mai ușor să creșteți șofranul în țările sud europene. În țări ca Spania, Iran, India, Maroc și Italia, șofranul este crescut in scopuri comerciale la o scară mare.

Bulbii vor fi plantați în august și septembrie. Plantarea poate fi făcută manual sau, așa cum procedează unele companii, de către mașinării. Deoarece Crocus Sativus înflorește toamna, recoltarea șofranului se va face de la sfârșitul lui octombrie până la jumătatea lui noiembrie. Crocusul se deschide la răsăritul soarelui și pentru că florile se ofilesc repede pe parcursul zilei și stigmatele își pierd aroma și culoarea, acestea sunt recoltate intre rasaritul soarelui și ora 12 ziua. După ce florile sunt recoltate recoltare, stigmatele sunt separate cât de repede posibil. Pentru a obține 1 kilogram de stigmate proaspete sunt necesare 30.000 de flori. Stigmatele au un grad ridicat de umiditate și din acest motiv vor fi uscate. Procesul de uscare îi oferă șofranului aspectul său final. După uscare mai rămâne numai 20% din greutatea stigmatelor proaspete. Un kilogram de stigmate va da 200 de grame de șofran. După ce acesta a fost ținut într-un loc răcoros și întunecat pentru cel puțin o lună, va prinde aroma și culoarea caracteristice și va fi gata pentru consum.  

Pentru a păstra șofranul într-o stare perfectă, în trecut acesta a fost păstrat în cutii de lemn căptușite în interior cu plăci de fier pentru a ține departe frigul, căldura și în special umiditatea. 

În zilele de azi, șofranul este păstrat în recipiente moderne, ermetice, ce pastreaza culoarea și gustul. Acasă, șofranul poate fi păstrat în condiții bune într-un borcan ermetic pe un raft întunecat din debara. 

Din cauza producției ce necesită muncă intensă și pentru că sunt necesare atât de multe flori pentru o cantitate mică de șofran, prețul acestuia este foarte mare. Vestea cea bună este că numai o cantitate foarte mică de șofran este necesară pentru a oferi mâncării gustul, culoarea și aroma specifică. 

Dacă obișnuiți să cumpărați șofran, este mai bine să cumpărați stigmate decât pudră. Astfel, puteți să fiți siguri că acesta este șofran pur și nu contrafăcut, pentru că există mult șofran contrafăcut pe piață.