Distanța dintre bulbi depinde de dimensiunea bulbului, însă despre aceasta o să vă spun mai multe mai târziu. 

Distanța dintre rânduri o puteți alege de 15 centimetri. 

Dacă ați plantat primul rând, marcați o altă linie la 15 centimetri distanță și săpați următoarea fantă de-a lungul acesteia, iar cu solul celei de-a doua fante o veți acoperi pe prima. 

După ce ați plantat patru rânduri, ar fi bine să lăsați un spațiu de 25 de centimetri între rândul al patrulea și al cincilea, pentru a vă fi mai ușor să lucrați între bulbi atunci când pliviți și, bineînțeles, când recoltați șofranul. Puteți face o asemenea cărare după fiecare 4 rânduri plantate.  

În cazul în care capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului nu este foarte bună, ar fi bine să faceți cărările la distanțe de 15-20 de centimetri, pentru ca aceste cărări să fie folosite ca scurgeri pentru apa de ploaie. 

În cazul în care capacitatea de umiditate-permeabilitate a solului este proastă, aș recomanda să păstrați cărări adanci de 15-20 de centimetri la fiecare două rânduri. 

 După cum v-am spus, distanța dintre bulbi depinde de dimensiunea acestora, dar și dacă îi veți lăsa acolo pentru câțiva ani sau dacă îi veți scoate în fiecare an. 

 În cazul cultivării comerciale de șofran, bulbii de crocus sativus rămân în pământ în jur de 5 ani, iar apoi sunt săpați din nou. Producția de șofran se află de obicei în punctul maxim în al doilea an, rămâne stabilă până în al patrulea an, iar apoi scade. Este adevărat că, în țările în care cultivarea comercială a șofranului este concentrată, climatul permite bulbilor din pământ să primească suficientă căldură pe parcursul verii și să își poate crea florile pentru următorul sezon de înflorire. În țări cu veri mai ‘răcoroase’, este recomandat ca bulbii să fie lăsați în pământ doi ani la rând, iar apoi să fie scoși și ținuți într-un loc răcoros la o temperatură de 23 de grade Celsius până când vor fi plantați din nou în pământ. 

 Dacă veți decide să scoateți bulbii după fiecare doi ani, un spațiu de 5-10 centimetri între aceștia va fi suficient, însă dacă vreți să îi lăsați în pământ pentru perioade mai mari, va fi necesară o distanță de plantare între 10-20 centimetri. În fiecare an plantele vor crește în mod considerabil, această creștere făcând ca distanța dintre plante să se reducă. 

Astfel, bineînțeles, se va păstra o distanță mică pentru bulbii mici și o distanță mai mare pentru cei mai mari. 

 Dacă veți planta bulbii într-o zonă în care se găsesc mulți șoareci, șobolani sau alte rozătoare, este recomandat să acoperiți după plantare bulbii cu o plasă de sârmă, pentru ca rozătoarele să nu îi poată mânca. Bulbii Crocus Sativus sunt o adevărată delicatesă pentru rozătoare. 

 În primul an după plantare, bulbii de Crocus Sativus vor înflori la sfârșitul lui octombrie, mijlocul lui noiembrie. Bulbii de dimensiunea 9/10 vor da în medie 1,5 flori în primul an, cei de dimensiunea 8/9 în medie o floare și cei de dimensiunea 7/8 au în medie un procentaj de înflorire de 20% și sunt mai potriviți pentru recolte multianuale. Timpul exact de înflorire depinde în principal de momentul în care a fost plantat bulbul și de condițiile climatice de după plantare. 

 În cursul toamnei și iernii, bulbii de crocus vor face frunze verzi de culoarea ierbii ce vor ajunge la o lungime de 30 de centimetri în primăvară. Planta va fi verde și pe parcursul iernii și poate suporta îngheț până la aproximativ -10 grade Celsius. Ar fi înțelept să împrejmuiți cultura cu o pânză de lână sau niște paie dacă înghețul persistă, pentru că vântul rece și înghețat poate usca frunzele și omorî planta. Ar fi perfect dacă pe parcursul unei perioade de îngheț cultura este acoperită de o pătură de zăpadă. Zăpada este cel mai potrivit material ce poate acoperi bulbii pe parcursul unei ierni severe, deoarece ajută ca bulbii să nu înghețe în pământ și ține cultura suficient de umedă pentru a nu muri de îngheț. 

Primăvara, când se face mai cald, puteți fertiliza recolta cu îngrășământ organic. Depinde de tipul de sol și de conținutul acestuia dacă este necesar să îl fertilizați mult sau numai puțin. 

 Pe timpul creșterii, Crocus Sativus nu are nevoie de irigații, doar în cazul secetei extreme ar fi binevenită niște apă. Acest lucru se recomanda sa fie făcut seara sau dimineața devreme. 

 În mai sau iunie, în funcție de climatul în care cresc bulbii voștri de șofran, frunzele de crocus se vor face treptat galbene și în final maro. Odată ce acestea sunt complet uscate și le puteți scoate din pământ cu ușurință, bulbii sunt gata și ei să fie scoși. 

Dacă doriți să lăsați bulbii în pământ pentru câțiva ani, cel mai bine este să îndepărtați frunzele uscate, pentru a vă fi mai ușor să pliviți. Cât timp bulbii se află în ‘etapa de odihnă’, pământul poate să fie curățat de buruieni, săpându-le. O altă tehnică folosită este arderea buruienilor cu un arzător cu gaz. 

În timpul cultivării, cel mai bine ar fi să luați buruienile cu mâna. Este necesar să controlați în special ‘buruienile cu rădăcină’, pentru ca acestea să nu mai aibă timp să se înmulțească. Buruienile cu rădăcină sunt foarte greu de controlat, pentru că au un sistem de rădăcini greu de eliminat, iar planta continuă să se dezvolte sub pământ. 

 

Cel mai bine este să culegeți floarea întreagă imediat ce aceasta s-a deschis. După ce ați adunat toate florile le puteți întinde pe o tavă sau, de exemplu, pe o masă. Apoi luați o floare și smulgeți cu grijă cele 3 stigmate ale acesteia. 

De multe ori, pistilele își au capetele lipite unele de celelalte. Deoarece cel mai bun șofran este obținut numai din partea roșie a pistilului, puteți să tăiați această parte cu unghia și să aruncați părțile galbene și albe. Adunați toate aceste părți roșii ale pistilelor într-un vas.  

După ce ați colectat toate pistilele, puteți începe procesul de uscare. Dacă vreți să faceți acest lucru într-o formă tradițională, puteți întinde pistilele pe un grilaj dens, iar apoi să le prăjiți la foc mic până când pistilele sunt suficient de uscate.  

O modalitate mai modernă de a usca pistilele este de a le prăji într-un cuptor de bucătărie. Întindeți în mod proporțional pistilele pe grătarul cuptorului acoperit cu hârtie de copt, apoi puneți grilajul în mijlocul cuptorului și lăsați pistilele să se usuce la aproximativ 50 grade Celsius. 

Verificați atent dacă pistilele sunt suficient de uscate, pentru că dacă acestea vor rămâne prea mult timp în cuptor, calitatea șofranului va fi mai puțin bună. Odată ce pistilele nu se mai lipesc unele de altele și sunt bine uscate, le puteți scoate din cuptor. Acest proces durează între 10 și 20 de minute, în funcție de cantitatea de pistile pe care o uscați în același timp. Pistilele uscate au deja aspectul de șofran, însă pentru a face șofran autentic, acestea ar trebui să mai stea cel puțin o lună într-un recipient ermetic, într-un loc întunecat. După o lună, când veți deschide ambalajul, mirosul de șofran va umple camera, iar șofranul va fi gata de folosire.